imagine de Gabriel Pacheco
Atunci când nu-i nici frig, nici cald, nici senin, nici înnorat, fetiţa stă ghemuită pe-o uşă, nici la umbră, nici la soare şi se pregăteşte să facă un ghem dintr-un fir care are doar un singur capăt. În cutiuţa goală stătuseră chibriturile altei fetiţe. Povestea nu se petrece nici înăuntru, nici afară, pentru că un copac n-ar fi niciodată de acord să crească în casă, ci poate cel mult între doi pereţi, dintre care unul cu siguranţă va trebui să fie roşu. Fetiţa nu e curioasă, nu e jucăuşă, nu e nici măcar tristă, pentru că nu ea e cea care a rămas fără frunze. Fetiţa autistă îşi ignoră prietenul cel negru cu patru picioare, care oricum îi întorsese spatele, extaziat de culoarea unuia dintre cei doi pereţi; dar povestea nu e nici despre chibrituri, nici despre fetiţă, nici despre ciuboţelele ei roşii care stau să plece. Fetiţa ghemuită se pregăteşte să facă un ghem din firul poveştii.
0 comments:
Post a Comment