cand te intreb
- de ce esti trist, iubitule?
tu sa-mi raspunzi
- pentru ca mi s-a rupt batzul de chibrit atunci cand am vrut sa-l aprind,
- pentru ca azi ai parul drept, si eu l-am visat ondulat asta noapte,
- pentru ca asa trebuie, din cand in cand, sa mai fiu si trist, iubita mea, sa te poti bucura tu pe deplin atunci cand sunt vesel,
- pentru ca stiu ca sunt frumos si atunci cand sunt trist.
.. nimic in ultima vreme, decat priviri si ganduri. am rasfoit cate ceva drag, fara prea multa consecventa, am fost la medeleni si in casa bunicilor, si-am adulmecat putin viata la tara..
si-am incercat sa dau cu banul sa vad cine-i cel mai iubit dintre pamanteni. n-am aflat. dar am o vaga banuiala.
am intors cu degetul muiat in gura si cateva pagini din proza fantastica, asa.. la culcare.. dar nimic nu mai are farmec, nu pentru ca e deja stiut, ci din cauza ca m-am plictisit sa imi inchipui lumile in care se transforma literele citite.
nu mai vreau sa imi inchipui nimic. vreau sa stiu. vreau sa vad. sa miros. sa pipai. si acolo nu miroase decat a hartie veche.
vreau sa imi zidesc povestea mea. la propriu. din chirpici, din bambus, din otel si sticla, chiar nu conteaza. dar vreau sa o ridic naibii odata, si sa traiesc eu in ea. sa imi fie vara cald si iarna frig, sau cum se spune. poate invers. chiar nu conteaza.
si sa imi plimb cainele prin poveste, sa-l alerg prin ea. si sa culeg copiii de pe camp, si sa cresc florile. sau invers, cum o fi.
dupa ce vad cum au scris toti, cum si-au insirat maruntisurile sub ochii tuturor , in loc sa-mi treaca dorul de foi albe si de scris, mi se face pofta sa povestesc ceva. n-am ce.
nu e poveste, e dor, e gol, e gand.
stelele se fac mari. cand casc ochii spre ele.
simt cum intra aerul in casa. pe sub usa. valatuci.
ma supar. am un fir de par pe limba. nu-i al meu.
inchid un ochi. ca sa dreg stupoarea. sa alung gandul, sa il trimit spre altceva: ma gandesc la toate cele care se misca in lumea asta in timp ce eu ma gandesc la ele. sunt multe.
eu sunt copilul smintit care crede in mos craciun.
mi-au crescut 3 fire de par alb un pic mai sus de frunte, chiar pe cararea din mijlocul parului. trei! ca sa poata sti toti ca nu-s copil.
am sa le fac in ciuda si n-am sa uit sa ma joc.
mama, din ce sunt facute minciunile?
din ce sunt facute vorbele? si gandurile? si visele?
din ce e facuta ciuda?
si de ce plang copiii mici atat de mult? de ce sunt atat de suparati?
de ce "trebuie" sa stam frumos la masa?
si de ce sa nu vorbim neintrebati la scoala?
daca nu ma intreaba nimeni niciodata nimic trebuie sa tac tot timpul?
mama, dar intunericul din ce e facut? si de ce nu poate sa apara si atunci cand e lumina?
exista vreun fel de soare care sa faca intuneric atunci cand rasare?
exista vreun fel de bec care sa faca umbra in loc sa lumineze?
un instrument care face liniste atunci cand canti la el?
pe ce buton apesi ca sa schimbi privirea?
de ce se schimba ochii cand esti vesel si cand te superi?
mi se pare ca ies linii drepte din pupilele tale cand te uiti spre mine. liniile alea imi intra in pupile. si asa te vad eu. culeg liniile alea din ochi de la tine si le fac sa intre la mine.
asa se privesc oamenii?
asa isi dau ei seama ca se uita unii la altii?
am auzit ca gandul merge cel mai repede si cel mai departe. asa se intampla oare?
cand ma gandesc la stele oare gandul meu ajunge pana la ele?
sau cand ma gandesc la ce am inauntru, inseamna ca gandul poate sa intre si in oameni?
ma gandesc ca ai o inima, ma gandesc cum bate ea acolo. gandul meu trece prin piele si prin oasele tale.
daca ma gandesc ce simti tu acuma inseamna ca gandul meu s-a dus pana la tine in suflet? gandul trece prin orice material, nu? spun asta pentru ca nimic nu ma poate opri sa ma gandesc la ce vreau eu. nu mi s-a blocat niciodata gandul cand l-am trimis in cele mai ciudate locuri. a ajuns pana unde l-am trimis eu.
uite, m-am plictisit. ma duc sa ma joc.
My blog is worth $3,951.78.
How much is your blog worth?
s
